De ce merturisesc asta? Pentru ca realzez ca imi gasesc singur scuze ca nu fac poze cu toate ca imi place, ca nu ma plimb suficient cu iubita cu toate ca vreau, ca nu am facut nici pana azi revizia la masina cu toate ca trebuie, samd.
Cu toate astea la sfarsitul saptamanii trecute am fost la ZOO Baneasa: gradina zoologica ce era sa fie desfiintata pe diverse criterii, cel mai probabil imobiliare.
Am ajuns in zona, prima impresie: BAZAR. Pe aleea ce ducea la poarta gradinii erau parcate masini pe ambele sensuri, "circulatia" se desfasura pe un fir; cu toate astea se gaseasu destui "temerari" care fortau intrarea pe alee in speranta gasirii unui loc de parcare mai bun, eventual in poarta, de ce nu chiar ... in gradina zoo.
Dupa un slalom printre vehicolele in miscare, masinile parcate convenabil deja pe alee, terasele ce ne invaluiau in fum gros de mici si sunete calde de manele, trecand peste faptul ca "temerarii" nu "vedeau" ca eram cu 2 copii mici de mana si peste faptul ca le-am shters constiincios praful de pe portiere si le-am strambat involuntar oglinzile laterale, am ajuns la poarta.
Cativa "mici intreprinzatori" cu tot felul de "chinezarii" si nimicuri care sa ia ochii copiilor. Nimic prea neobijnuit in asta am zis. Ajung la casa si intreb tariful: 1.5 lei. Stupoare! Ma intreb ce animale supravietuiesc in interiorul gardurilor cu asemenea tarife. Trag concluzia ca numarul mare de pesoane din zona compenseaza cu nivelul scazut al tarifului. Intr-adevar, oameni peste tot, pe terase, pe alee, in gradina.
Exact la intrare te intampina un bazin cu pelicani, multi pelicani. O imagine placuta; concentrandu-ma la arealul delimitat acestor pasari reusesc sa ma deconectez macar pentru o clipa de zarva ce se auzea dincolo de garduri. Bineintels ca lumea se imbulzise in jurul bazinului lor, erau imaginea cu care te intampina locul respectiv.
Trec mai departe pe langa diverse animale; unele in custi, altele afara - pe aceeasi alee pe care mergeam si eu. M-am gandit ca e periculos sa stau in preajma lor si asta era si sentimentul pe care il traiam; faptul ca umblau in turme/cirezi/haite nu ma facea sa ma simt bine in prezenta lor. Ca sa n-o mai dau intoarsa, ca nu pot: turmele de "tzigani" in sensul propriu dar mai ales figurat al cuvantului, urlau la animale, bateau in gratii, le loveau peste bot pe cele ce ne examinau curios de dupa bare. O remarca venita din partea unei doamne a rezultat intr-o replica acida din partea unua ce nu urcase de muuulte generatii pe scara evolutiei.
Uitandu-ma printre masele de oameni de la fata locului ma gandeam ca o taxa mai mare la intrare ar mai slecta dintre vizitatorii acestui loc. Nu maderanja multimea de oameni in sine, dar eu am perceput o mare parte a ei ca venind in zoo ca in parc; doar ca n-au putut intra cu gratarul si berea si nici nu aveau cum sa sara gardul sa faca foc in tzarcul poneilor.
O alta remarca ar fi ca nu am vazut pe nimeni care sa impuna linistea si respectul pentru vietatzile de dincolo de gratii, nimeni in afara de cateva semne ce indemnau la respectarea catorva notiuni elementare de civilizatie: Nu fumati!/ Nu deranjati animalele, Animale SENSIBILE ... dar cine sa le citeasca!?
Gradina per ansamblu nu m-a impresionat, cateva tentative inca neterminate de tzarcuri mai incapatoare, deocamdata goale, in rest, animale. Nu puteam sa ma abtin sa nu ma gandesc la ce am mai vazut in TV, in alte tari, cu alte atitudini.
Am plecat ... INJURAND !
